Ca toate adolescentele din Romania am citit si eu seria “Amurg”, cartile alea cu vampiri care sclipesc in bataia soarelui (era mai funny daca luau foc 🙂 ). Mi-a placut-povesti de dragoste imposibile, lacrimi, crime-drama. La scurt timp dupa ce au aparut cartile, la TV au inceput sa curga filmele cu vampiri pe banda rulanta. Am vazut si eu cateva episoare dintr-un astfel de serial, urmarea sor’mea si ma uitam cu ea, dar nu mi-a placut.
Eu o sa raman forever fan Harry Potter. Cred ca am inceput sa citesc in clasa VIIa, primele 3 volume apoi prin clasa IXa volumul 4 si cand m-am mutat in Bucuresti restul, luate de pe net evident, erau mult prea scumpe pentru buzunarul meu. Am refuzat categoric sa urmaresc filmele inainte sa citesc cartile si cred ca a fost singura mea obsesie, care a durat mai mult de 3 luni.
Aveam o colectie foarte mare de postere si poze decupate din ziare, toata familia si toti prietenii stiau ca mie imi place Harry Potter. Face parte din copilaria mea, m-a invatat sa cred ca exista (in mintea mea) magie, unicorni, dragoni si alte lucruri si creaturi fantastice.
Aseara am fost la film, la ultima parte si a fost superb <3. Vreau sa spun ca s-a lasat cu lacrimi, nu numai eu am plans, ci majoritatea persoanelor care se aflau in sala. E imposibil sa nu plangi, sunt unele scene care ajung in cel mai adanc coltisor al corazonului <3.
O sa raman mereu fan, o sa urmaresc de 100 de ori filmele si o sa recitesc cartile pentru ca iubesc Harry Potter, face parte din copilaria mea. Niciodata nu am savurat o carte asa cum am savurat HP, nu am citit niciodata mai repede (ma misc ca un melc atunci cand citesc).
P.S. “Incuiatii” sa se abtina de la comentarii ;).
All about Giulia ♥ 
unicorns do exist 😀
:))
la fel si eu, doar ca hewlett packard, nu harry potter.
recunosc ca nu sunt fan,dar nu sunt nici antiHP:))
Pingback: Mulțumesc J.K. Rowling. Pentru tot! | Huzze [dot] net
Eu am citit cărțile acum… mult timp… când puteam să zic și eu că sunt adolescentă… filmele nu m-au pasionat… tocmai pentru că am crescut până le-au făcut. 😆 Sunt unele cărți tipic de adolescență, cum sunt basmele pentru copiii mici… te bucuri de ele, le trăiești, cu mintea de atunci…
@ Diana, eu sunt fan de cand ma stiu:D
DianaEmma, exact in aceeasi situatie sunt si eu. Adica, am citit toate cartile undeva prin generala sau inceputul liceului ( pe unele chiar de 3-4-5 ori, indiferent de grosimea lor ). Am vazut la cinema cu tati “Camera Secretelor”, apoi am prins doar secvente din filme. Nu m-au impresinat prea tare pentru ca nu apareau chiar toate detaliile si pentru ca erau cam intunecate… am preferat cartile.
La mine nu e faza de… întunecate, că am citit și mai și.
Pur și simplu nu au mai fost stilul meu… au evoluat gusturile în altă direcție. Cărțile rămân o amintire frumoasă, ca alte cărți ce mi-au încântat copilăria și adolescența. Dar nu mai e aceeași plăcere de a urmări.
“… cred ca a fost singura mea obsesie, care a durat mai mult de 3 luni.” – fara virgula 🙂
Fiind un incuiat intr-ale filmelor cu iz vrajitoresc si mai ales ale cartilor cu acelasi iz, tind sa indrept atentia catre filmele vremurilor mele, filme realizate de maestrul Nicolaescu.
Nu, nu sunt chiar asa de batran. Doar un sfert de secol ma desparte de Facere. 😉