Iubire, dragoste, love, amore….spune-i cum vrei, pe mine tot ma sperie. Si o sa spuneti : dar vai, pe tine tot ce-i mai frumos pe lume, exact acel lucru pentru care suntem meniti pe tine de sperie!!? Hell yeah. Si nu ma luati cu teorii ca intr-o zi o sa gasesti dragostea adevarata, o sa fi iubita de un barbat frumos, fidel si cu multi bani-bullshit.
Pana acum ceva timp teama asta nu era atat de accentuata, dar devine din ce in ce mai puternica. Imi e foarte teama sa ma implic intr-o relatie, nu atat de teama ca o sa fiu ranita de cel de langa mine ci mai mult mi-e frica de mine. De ce? Ca sunt nebuna, atunci cand totul e frumos si merge perfect tre’ neaparat sa fac ceva sa stric eu totul.
Nu am avut niciodata o relatie care sa depaseasca 3 luni. Pana acum un an si ceva nu voiam sa ma implic, gen el sa vina la mine, eu sa merg la el si babele din sat sa ma intrebe dupa 2 luni “te-ai maritat maica?”. Nu mi-a placut niciodata chestia asta, hai sa ne vizitam cate o saptamana, ce zici? Am nevoie de timpul meu, nu imi place sa-mi fie invadata intimitatea.
Acum un an si jumatate, am incercat sa ma implic intr-o astfel de relatie si nu a mers, nu el a fost vinovat, ci eu. Asta e, viata e nasoala. Eu nu sunt genul de persoana care poate avea o relatie 5 ani, ma plictisesc repede si am nevoie intotdeauna de ceva nou si sunt atat de plictisita (sau trista, nu imi dau seama inca) incat am nevoie sa rad mereu, nu suport gelozia si alti cativa pitici pe creier care trebuiesc satisfacuti.
Ar fi ideal daca ar merge o relatie fara sa fi nevoita sa dai nimic si nici sa primesti nimic de la celalalt-dar atunci nu am fi decat straini. Atunci cand ma implic, pai o fac cu toate organele coprului, iti dau inima, ficat, rinichi si tot ce mai vrei tu sa-ti arat ca te iubesc. Asa sunt eu, dau totul sau nimic. Partea mai nasoala aici e ca mai ranesc oameni din cand in cand. Cum am spus, viata e nasoala.
Daca mai simte cineva ca mine, as fi bucuroasa sa infiintez “Clubul nebunelor singure”:))
All about Giulia ♥ 
Eu….:| Sa rad sau sa plang?!
Da si cand te-o ‘lovi’ sa vezi atunci cum o sa fii 😛 Never say never;)
Puteţi să îl înfiinţaţi pe Facebook, sigur pe acolo sunt o grămadă de nebune.
“Ar fi ideal daca ar merge o relatie fara sa fi nevoita sa dai nimic si nici sa primesti nimic de la celalalt” Ce nume să îi dăm relaţiei care nu se întâmplă nimic în ea ?
Vidata:))
CNSV – Clubul Nebunelor Singure Vidate, aveţi nume acum, potenţial sigur aveţi, proiectul e al vostru :))
@ Refuzake, pardon…vidate?…ti se pare ca traim sub un clopot de sticla, fara sa interactionam cu cei din afara?
Voi nu fizic, dar inima voastră aşa se pare că stă.
Dupa cateva despartiri ce-au lasat multe in urma,ajungi intr-un punct…in care vrei sa fii singura si atat.Pentru o vreme.Pana cand inima-si revine si vrea sa se daruiasca fara a fi trantita iar la pamant,calcata in picioare,sfasiata etc. Priceput?
Stii cum e? Cand te astepti mai putin vei gasi ceea ce cauti. Nu trebuie sa iti fie teama ci trebuie sa te implici, fara a te gandi cat tine. La inceput din joaca si daca devine serios, e ok, daca nu, next!
Împreună cu câteva prietene spunem că noi suntem în grupul singuraticilor :))) Personal înțeleg ce spui pentru că și la mine e cam la fel. Niciodată n-am avut o relație mai lungă de 4 luni că a fost vina mea sau nu. Dar eu sunt de părere că la un moment dat vine acel moment când dai de o persoană cu care să te înțelegi bine și atât 😀
i feel it that way. am incercat de curand o relatie mai lunga, si nu..nu prea a mers. si eu simt nevoia sa am spatiul meu. mine mine mine! 😀
Pai si barbatii sunt exclusi sau cum?