Eu sunt foarte visătoare de felul meu, îmi place să mă pierd printre visele mele şi nu îmi place atunci când oamenii îmi aruncă cu realiatatea în nas, când mie îmi e bine aşa cum sunt. Ştiu că ţara se duce de râpă, ştiu că Steaua e de kkt, dar nu ma intereseaza aşa că fiecare ar trebui să’şi păstreze opiniile pentru el.
Am atât de multe dorinţe, nici nu ştiu cu care să încep când văd stele căzătoare sau când suflu în lumânări. Dar am una mare mare pe care trebuie cu orice preţ sa o îndeplinesc-vreau să am casa mea, în care să locuiesc singură, unde am voie sa fac tot ce vreau, când vreau fără să mă întrebe nimeni de unde vin şi unde ma duc.
Ăsta este doar una din miile de dorinţe, într’o zi cred că va trebui să’mi fac un dosar special pentru a putea ţine evidenţa :)). Asta m’ar face fericită pe mine-casa mea şi ştiu că va trebui probabil să muncesc toata viaţa pentru a’mi îndeplini dorinţa asta, dar trebuie.
Desi sunt darnică şi îmi place să împart ceea ce am cu alte persoane, când vine vorba de împarţit cuibuşorul meu am unele reţineri. Nu am locuit niciodată cu persoane din afara familiei şi nu ştiu cât de bine m’aş împăca cu ideea că bucătăria e un dezastru sau hainele nu sunt în dulap, ci pe jos.
Îmi place dezordinea mea, iar dacă cineva chiar işi doreşte să lucuiască cu mine, trebuie să respecte câteva reguli esenţiale :curatenie, liniste, liniste. Off, abia aştept să am casuţa mea (şi dacă cineva îndrazneşte să’mi spună că e imposibil….o să’mi iau jucăriile şi’o să plec să visez în altă parte).
Yaaay! Welcome back, copil drag! :* Şi îţi ţin pumnii în realizarea visului tău… care se aseamănă destul de mult şi cu al meu! 😀
Nu este imposibil si poate ca nu o sa fie nevoie sa muncesti nici toata viata. Imi place cum vezi tu partea plina a paharului. Cat despre locuit cu cineva, odata si odata o sa o faci, dar de ce sa nu te bucuri de cativa ani de libertate?