Desfrâul este mândria trupului, iubirea este mândria sufletului, mândrie care nu e altceva decât desfrâul sufletului.
A.S.Puskin
De prin cărți adunate#16
10
Sunday song
You will never know…furat de la Cuvinte Alese
De prin cărți adunate #15
Cumpărarea de cărți noi este o plăcere diferită de cea a cititului: consultarea, adulmecarea, răsfoirea unei cărți noi este o adevărată fericire.
A.S. Puskin
Dragostea nu ține cont…
Se spune că iubim și zâmbim în aceeași limbă. Eu cred că dragostea poate veni de acolo de unde nici nu te aștepți, când te aștepți mai puțin. Nu ține cont de sex, vârstă, culoare sau religie. Dragostea este dragoste, o forță a naturii, iar omul nu poate controla forțele naturii. Să învățăm de la ele să iubim…sună a clișeu, but I don.t care
This slideshow requires JavaScript.
Fără titlu
Nu înțeleg, nu știu de ce dar am obosit să mă gândesc…la tine.Uneori uit că merit mult mai mult decât mi-ai fi putut da tu vreodată…. și gândul îmi fuge la tine.
Tattoo&pierce
Mereu m-am gândit să-mi fac un tatuaj 
, chiar dacă jumătate dintre cunoscuții mei mi-au sărit în cap cu tot felul de argumente că nu trebuie să-mi mutilez corpul, să nu fac și să nu dreg, dar atunci când am o idee în cap, trebuie să o duc la bun sfârșit. Un tatuaj nu mi se pare un sfârșit de lume, și nici un pierce-ing dar ținând cont că lumea judecă după aparențe o bucată de metal și puțină piele vopsită cu cerneală te trimit direct pe lista „derbedeilor”.
Nu cred că un astfel de „accesoriu” iți modifică personalitatea și te va transforma într-un personaj negativ, nici dacă ești acoperit din cap până în picioare cu cerneală. Numai că atunci când vrei să iți pui un pierce sau să-ți faci un tatuaj trebuie să te gândești puțin la mediul prin care te învârți. Un job în serviciul statului, la o bancă sau la pază (în cazul meu) nu-ți permit un astfel de „lux”.
Eu chiar dacă îmi schimb locul de muncă, mama tot o să mă dezmoștenească dacă mă duc acasă cu o bucată de metal în bot, mă jupoaie și își face cizme din pielea mea , și atâta timp cât financiar sunt legată de familie, nu pot să fac nici o mișcare. Îmi place foarte mult cel din imagine, pierceul în buză este singurul care îmi place 
(și părul tipei e minunat). Am vaga senzație că o să rămân cu vrut-ul
Eu știu ce-i bine pentru tine
Atunci când sunt într-o situație dificilă și nu știu ce să fac, merg întotdeauna pentru sfaturi la my boy bff, chiar dacă nu are 150 de ani și barbă alba (e mai mult ginger) este înțelept. Într-una din zile mi-a spus „ești singură și o să fii întotdeauna singură, chiar dacă eu sunt aici pentru tine”. La început am zis că nu știe despre ce vorbește, nu era exact cuvintele pe care voiam să le aud la momentul respectiv dar acum îmi dau seama că are dreptate.
Cu gândul departe, pierdut între trecut și viitor m-a lovit o idee: este mai ușor să te dezamăgești pe tine însuți și să te simți vinovat față de tine sau să îi dezamăgești pe cei care te iubesc și să te simți vinovat față de ei? Mi-am dat seama că tot ceea ce fac eu este să fac pe cineva mândru de mine și mereu încerc să mă ridic la așteptările lor, nu ale mele. Există mereu un părinte, o soră, un profesor care așteaptă de la tine mai mult decât le poți tu da, iar atunci când nu te ridici la înălțimea așteptărilor apare acel sentiment de vinovăție care îți întunecă viața.
Atunci când refuzi să îi mulțumești te transformi în copilul rebel care nu ascultă de părinți, care, cred unii, își vă rata viața și cariera pentru că nu urmează pas cu pas planul făcut de alții pentru el. La un moment dat trebuie să tăiem cordonul ombilical care ne alimentează cu visele neîmplinite ale părinților și să învățăm să greșim singuri. Poate mă înșel, dar toți am făcut la un moment dat un efort pentru a îi mulțumi un om drag sau a-i arăta că putem, că noi suntem mari și tari.
